Eu așa știu că medicina este ceea ce trebuie
Săptămânile trecute, când am făcut Q&A, am fost întrebată de voi cum știu dacă am ales bine medicina, cum mi-am dat seama că sunt potrivită pentru această meserie sau dacă regret că am ales această cale. V-am dat răspunsurile și atunci, și revin cu o scurtă poveste despre cum mi se confirmă din ce în ce mai mult că am ales ceea ce trebuie.
Săptămâna aceasta am avut examenul de sfârșit de stagiu la dermatologie. Pentru mine, luna Ianuarie a fost o lună cu foarte multe probleme personale și cumva, toate s-au adunat, apogeul fiind în această săptămână, când eu trebuia să susțin examenul la dermatologie. Am încercat să învăț cât de cât, reușind să rețin esențialul din această materie, însă foarte greu deoarece am fost foarte obosită și nici sănătatea nu mi-a permis să mă concentrez.
Joi, când am mers la examenul practic, eram supărată și abătută, foarte obosită și simțeam că nu am pic de energie, și în nici un caz chef să dau examen, plus că știam că nu sunt foarte pregătită. Am mers la spital, ne-am schimbat în costum și am așteptat-o pe doamna doctor să vină și să ne repartizeze la pacient. După 30 de minute aceasta a venit și ne-a indicat pacienta cu care să stăm de vorbă.
Fără măcar să mă gândesc, sau să îmi impun acest lucru, am intrat în salon și imediat starea mea de spirit s-a schimbat. Cum vă spuneam și pe instagram, mi-am lăsat problemele la ușă și m-am concentrat pe ceea ce aveam de făcut. Am mers, am salutat pacienta și am început să îi pun întrebări. Pacienta a început să ne povestească despre patologia dânsei și eu împreună cu colegii mei ne notam și ne gândeam la abordarea cazului și cum să înțelegem mai bine cazul. De asemenea, pacienta avea în voce și zâmbea, deși avea o boală cronică care i-a schimbat viața, ceea ce este de admirat și te face să te gândești cât de puternici sunt unii oameni.
Am discutat apoi cazul cu doamna doctor și examenul s-a terminat. Pot să vă spun că nu credeam că în ziua aceea o să mă simt mai bine și că o să fiu încărcată cu o energie pozitivă, mai ales după un examen. Cât am stat cu pacienta am uitat de absolut tot ce mă supăra și de oboseală. Când am realizat ce s-a întâmplat, am fost foarte plăcut surprinsă.
Mi-am dat seama că atunci când interacționez cu pacienții, când stau de vorbă cu aceștia încercând să scot de la ei orice detaliu despre patologia lor sau când mă folosesc de toată informația acumulată de-a lungul anilor pentru a-mi da seama ce este în neregulă cu pacientul și ce se poate face pentru el, atunci timpul și spațiul de opresc în loc și nu mai există altceva pe lumea asta decât ceea ce este în fața mea. Atunci mă simt foarte bine și mă încarc de energie, chiar dacă de multe ori am impresia că nu mai am de unde să o iau. Și simțind toate aceste lucruri, ajung la concluzia că sunt exact unde trebuie. Și că indiferent de ce meserii mai există pe lumea asta, am ales-o pe cea corectă. Pentru mine nu cred că există altceva care să mă facă să mă simt cum mă face să mă simt medicina.
Și așa îți dai seama, cel puțin din punctul meu de vedere. Iar ca să ajungi aici, așa cum spune cea mai bună prietenă a mea, câteodată trebuie să încerci, ca poți să vezi ce ți se potrivește și să îți găsești pasiunea. Nu poți mereu să știi dinainte dacă ești făcut pentru ceva sau nu. Câteodată reușești, câteodată nu. Dar e mai bine decât să renunți înainte de a încerca.
Vă mulțumesc pentru că ați citit și sper din suflet că acest articol v-a ajutat. Dacă aveți întrebări pentru mine, vă aștept pe instagram să mi le puneți și vă voi răspunde cât pot de repede. De asemenea dacă v-a plăcut articolul, dați un share.