FFI in Franta – Part 2: Limba Franceza

In primul articol v-am povestit care sunt pasii administrativi ca sa ajungeti in Franta, insa multi dintre voi ma intrebati despre nivelul de limba franceza pe care ar trebui sa il aveti, de unde/cum/cat am invatat, asa ca am decis sa va povestesc experienta mea si sa incerc sa va dau cateva sfaturi care sa fie utile si sa va ajute daca va hotarati sa mergeti in Franta ca FFI.

Ce am facut inainte sa vin in Franta?

Cand am dat interviul pentru a veni in Franta, i-am recunoscut domnului profesor ca nu stiu franceza si a fost de acord sa accepte sa vorbim in limba engleza. M-a primit in clinica dumnealui chiar daca nu stiam limba si mi-a explicat si el atunci ca e convins ca o sa invat repede. Mai exista sectii unde au mare nevoie de interni si sunt dispusi sa mai faca compromisuri de genul, plus ca ei stiu ca fiind romani, invatam foarte repede limba deoarece romana si franceza sunt foarte asemanatoare.

Eu am incercat diverse metode de a invata Franceza, insa m-am plictisit repede, m-am frustrat ca invatam si uitam, nu aveam cu cine sa exersez si nici timp nu pot sa zic ca am avut foarte mult, deoarece mereu faceam alte lucruri. Ce am incercat eu de-a lungul timpului:

• am facut 4 sedinte de meditatie cu o prietena de familie si m-a invatat regulile de pronuntie, plus am facut cateva sedinte de vocabular; insa, ulterior, doamna respectiva nu a mai avut timp, am renuntat la sedinte si nu am mai cautat alt meditator;
• am ascultat cantece in franceza – cautam versurile, le traduceam si apoi in masina ascultam versurile si incercam sa imi aduc aminte ce inseamna; imi place mult muzica si asta mi s-a parut o metoda utila sa invat
• incercam sa ma uit la filme cu audio si subtitrare in franceza, insa era destul de frustrant pentru ca erau multe cuvinte pe care trebuia sa le caut si ajungeam sa vad un film in 5 ore;
• la un moment dat faceam exercitii pe Duolingo si acolo am invatat destul de multe lucruri basic;

Intr-un final m-am enervat foarte tare si am zis ca o sa invat franceza cand vin aici, pentru ca efectiv randamentul meu era zero.

Cum a fost experienta la spital?

Primele 2 zile, au vorbit cu mine in engleza si mi-au explicat lucrurile administrative, ne-am cunoscut, etc. Ulterior, au zis gata, nimeni nu mai are voie sa imi zica ceva in engleza, doar daca vad ca efectiv nu inteleg ceva. Mi-au explicat ca fac asta ca eu sa ma dezvolt si sa invat franceza, ca daca ma menajeaza, nu o sa fac progrese. Mi se pare o idee extraordinara si chiar ma bucur ca ei procedeaza asa.

In prima saptamana am asistat la consulatii, sedinte, discutii intre doctori sau doctor pacient si eram ingrozita de faptul ca nu intelegeam nimic. Vorbeau atat de repede ca efectiv nu reauseam sa inteleg nici un cuvant. Evident ca asta se intampla ca eu am mari probleme de vocabular, nu mi-au trecut pe la ureche multe cuvinte si nu am cum sa le identific. Toata saptamana am stat atenta sa vad ce vorbesc, i-am rugat sa vorbeasca mai lent, dar chiar si asa intelegeam greu ce doresc sa spuna, si unde chiar nu intelegeam ii rugam sa sa imi zica in engleza ca sa pot sa inteleg si eu ce se intampla. Unele dati mai ziceam ca inteleg, desi eu habar nu aveam ce au zis, doar pentru ca eram foarte obosita psihic. Nu va explic ce migrene am avut in prima saptamana. Nu am vorbit deloc in fraceza in prima saptamana, pentru ca efectiv nu stiam de unde sa incep si cum sa formulez propozitiile, desi, cand am comunicat cu diversi oameni prin mail pentru a rezolva probleme cu actele, nu pot sa zic ca mi-a fost greu.

In a doua saptamana am inceput sa inteleg si cand vorbesc repede, chiar daca nu inteleg lucruri de detaliu, pot sa imi dau seama de subiectul discutiei si sa identific cuvinte, chiar propozitii intregi in discursul lor. Daca intr-o conversatie ma vad ca nu am inteles, cineva imi explica despre ce s-a vorbit si care este concluzia. La masa, incearca sa vorbeasca mai rar ca sa ma includa si pe mine in discutie si ma incurajeaza sa raspund in franceza, dar daca vad ca ma incurc, imi spun ca pot explica in engleza. Ideea este ca am facut progrese considerabile in doar 2 saptamani si asta ma uimeste foarte tare, mai ales ca eu nu sunt omul care sa invete usor o limba straina.

In aceste doua saptamani am stat numai cu telefonul in mana incercand sa caut cuvinte necunoscute, sa fac traduceri atat din franceza in romana, cat si din romana in franceza. Dar, cel mai important lucru este ca mereu am intrebat oamenii din jurul meu cand nu am inteles ceva. Am norocul de o echipa care este dornica sa ma ajute si sa invat, asa ca mereu imi sar in ajutor cu explicatii si imi explica in 3 moduri diferite daca este nevoie.

Sfaturi pentru voi

In primul si in primul rand, v-as sugera totusi sa nu veniti in Franta fara sa stiti deloc limba pentru ca socul este foarte mare. Eu acum ma gandesc ca poate ar fi trebuit sa fiu mai serioasa in ceea ce priveste invatatul limbii si macar sa fi invatat cuvinte si eventual mai multa gramatica.

Incercati sa invatati cateva notiuni de baza inainte sa veniti aici:

• reguli de pronuntie – o sa va ajute foarte mult sa puteti sa intelegeti cum se scrie un cuvant pe care il auziti, mai ales ca de multe ori va trebui sa cautati in dictionar ca sa puteti sa intelegeti
• alfabetul – veti fi pusi in situatii in care va trebui sa spuneti pe litere nume/cuvinte si va fi foarte util sa stiti cum se pronunta fiecare litera.
• numeralele – cand cineva va dicteaza un numar de telefon, ei impart acel numar in numere mai mari ca 10, asa ca va trebui sa le stiti bine ca sa puteti sa va descurcati.
• verbe – invatati cele mai uzuale verbe la 3 timpuri: prezent, perfect compus si viitor. Va fi foarte util sa le stiti pentru a putea construi propozitii si a va exprima cat de cat ideile.
• adverbe, pronume demonstrative, prepozitii – francezii folosesc multe astfel de cuvinte in propozitiile lor, le mai si unesc/prescurteaza si asta este motivul pentru care noi ii intelegem atat de greu. Insa, dupa ce m-am uitat putin pe ele si am invatat ce inseamna, pe langa faptul ca am putut sa identific mai bine cuvintele in propozitii, am inceput sa inteleg si sensul propozitiilor.

Franceza este o limba care pentru noi, romanii, este foarte usoara, deoarece regulile de constructie ale frazei sunt aproape la fel cu ale noastre, exista o multime de cuvinte care sunt identice si odata ce am invatat niste lucruri de baza, dupa aceea este usor sa evoluam.

Eu am invatat in aceste doua saptamani cat nu as fi invatat in luni de meditatie deoarece sunt constant expusa la limba, ma concentrez foarte mult in fiecare zi sa inteleg ce vorbesc oamenii, caut constant cuvinte, reguli de vorbire si pe zi ce trece evoluez si mai mult.

Un lucru foarte util pentru noi, este ca termenii medicali sunt la fel, asa ca este usor sa intelegi un caz din specialitatea ta si poti chiar sa discuti cat de cat cu pacientii cu un minim de cunostinte.

Ca o concluzie, ca sa raspund la intrebarea pe care mi-o adresati cel mai des, daca trebuie sa stii bine limba: nu este obligatoriu sa ai un nivel avansat de franceza. Bineinteles, majoritatea au pretentia sa puteti sa legati doua fraze in franceza, insa exista multi profesori care accepta si un nivel foarte scazut, deoarece, cum am zis mai sus, fiind limbi latine, ei stiu ca noi invatam foarte repede. Daca reusiti sa intelegeti un text, sa formulati niste propozitii simple si aveti dorinta constanta sa evoluati, o sa va descurcati minunat.

Un alt avantaj este ca in Franta sunt foarte multi imigranti, iar ei vorbesc o franceza mai articulata si vorbesc mai lent. O sa vedeti ca o sa va fie foarte usor sa ii intelegeti pe ei decat pe cei care sunt francezi. La mine in clinica, domnul profesor si sefa de serviciu sunt francezi si vorbesc foarte repede, mananca multe litere si folosesc multe prescurtari. Chiar si cand vorbesc mai lent, imi este foarte greu sa ii inteleg. Insa, restul doctorilor sunt imigranti si vorbesc o franceza pe care am putut-o intelege inca din prima saptamana.

Daca doriti sa mergeti intr-un stagiu in Franta, nu va fie frica de limba si nu considerati ca trebuie sa vorbiti franceza la un nivel foarte avansat. O sa va descurcati si cu cunostinte minime, chiar daca la inceput o sa vi se para absolut in grozitor si o sa vreti sa va intoarceti acasa. In timp, lucrurile devin mai usoare, limba si sistemul medical se invata, si o sa puteti sa va concentrati pe ceea ce conteaza cu adevarat si pe lucrurile pentru care ati plecat din Romania: sa invatati medicina de nivel inalt si sa acumulati cunostinte pentru a deveni doctori mai buni.