Știi care e cel mai greu lucru pe care l-am întâmpinat în primul an de rezidențiat? Nu sunt orele de lucru intense, nici teancurile nesfârșite de hârtii de pe biroul meu, nici holul plin de pacienți bolnavi pe care sistemul îi obligă să aștepte ore în șir, nici oboseala cronică care se instalează încet, încet și nici senzația că nu mai am timp de mine. Cel mai copleșitor lucru este întrebarea: ”Domnișoara doctor, fiți sinceră cu mine, e de rău? Cât mai am de trăit?”. O întrebare pe care pacienții o pun cu o voce temătoare, de parcă simt că o să le spui că e de rău, dar cu…